buzele furate încă plâng hoţia

dragă tu,

mi-ar plăcea să ştii care e sentimentul când îţi sunt cuvintele smulse:

e ca şi cum aş fi stat în mijlocul străzii şi tu mi-ai înlăturat pielea; e furtună, iar din mine ies aburi, însă tot nu mi-e cald. e ca şi cum mi-ai tăia picioarele de la genunchi în jos, iar eu aş sta întinsă pe asfalt şi aş vrea să fug după tine, dar nu te-aş putea prinde, pentru că tu ai avea şi membrele tale, şi pe ale mele. ăsta e sentimentul.

şi e ca şi cum aş avea sufletul pus pe un ecran unde îl poate vedea toată lumea, iar tu ai călca pe el. e ca şi cum tu ţi-ai apăsa călcâiul şi ai rupe spinarea viselor mele, făcându-mă să sângerez, pentru că ai crezut că aş arăta bine dacă m-ai lipi de perete. e ca şi cum tu ai râde şi ţi-ai îndesa gândurile mele neşlefuite în buzunare, precum frunzele toamnei, nepăsându-ţi de bucăţile care se rup şi se pierd în vânt. ăsta e sentimentul.

şi e ca şi cum eu aş înfrunta oceanul, iar tu ai face găuri în barca mea. e ca şi cum eu aş înota înspre lumina slabă pe care o văd pe celălalt mal, iar tu mi-ai lega picioarele împreună şi m-ai trage în jos. e ca şi cum tu mi-ai înghiţi inima şi ai acuza indigestie. e ca şi cum tu mi-ai proba plămânii să vezi dacă ţi se potrivesc, fără să realizezi că ei îmi sunt buni doar mie. e ca şi cum ai crede că lovind puternic în ceea ce eu preţuiesc mai mult e un fel de glumă.

ăsta e sentimentul, şi ştii ceva? nu e deloc amuzant.
--eu.

---------

data viitoare când mai vreţi să copiaţi de la mine de pe blog, să vă gândiţi la asta. măcar depuneţi un efort şi cereţi permisiunea, scrieţi drepturile de autor indiferent unde îmi postaţi cuvintele şi mulţumiţi-mi. ca să ştiţi şi voi, apreciatul unei munci e foarte simplu pentru voi şi foarte folositor pentru mine.
mulţumesc anticipat.

i will never regret you

i will never regret falling head first in the vast ocean you call madness – though, i like to call it love. i’m still falling and, while i’m so high i can’t even see the ground, i’m hoping that, if you won’t be strong enough to catch me, at least you’ll be able to attenuate my fall. i’m hoping that you’ll be all smiles and that you’ll be patient enough to wait for me as i rush to the ground. or i’m hoping that you’ll be falling beside me and that we’ll somehow be able to create a parachute out of our connected hearts, so we won’t both crash.
i usually like safety, but you’ve got me falling so bad that i don’t know if i’ll ever hit the ground gently. i’m scared that the crash will be so violent that my heart will collapse with my ribs and remain silent on the concrete.

i will never regret the bruises on my heart. some of them are so old that they’ve already been completely healed, though they’ll never be forgotten. but some of the bruises are still fresh and i’ve just now managed to stitch them, but you’re helping with the healing. you’re the perfect tailor that my heart needed; you’ve sewn all it’s bits and pieces together again, so you can have my heart in a better condition than it’s ever been.
and you already got a shovel with your name on it and you’ve started covering up the holes others dug in my soul. you’re doing such an amazing job with the shovel and i’m scared that, someday, you’ll dig your own holes in my worn out soul.

i will never regret commanding my heart to open up fully and let you in. i’m not sure that, even if i wanted to, i would’ve been able to keep my heart hidden from your love. you took my fragile heart and kissed away every pain it has ever known. you managed to rule my heart through smiles, hugs and kisses on the forehead and i could never regret this; not even if i’ll be in the gutter, trying to recover all the pieces of my shattered heart.
i’m just hoping that you won’t stitch a bulls-eye to my heart and throw darts at it whenever you’re mad. i’m hoping i won’t have to search the whole world in order to find all the pieces of my heart, if you’ll take a more powerful shot at it. i’m hoping that my heart won’t need another open surgery, because it’s already had so many doctors who left their signature encrusted on my arteries.
i’m hoping i won’t ever get the chance to regret you.

zile din viaţa mea

dragă luni,
îţi mulţumesc că îmi aduci mereu prima zi de şcoală, deoarece, chiar dacă detest trezitul devreme, ador să socializez şi să mă întâlnesc cu prietenii. îţi mulţumesc că îmi permiţi să am parte de un nou început cu fiecare săptămână pe care o aduci, chiar dacă ştiu că nu merit mereu bunătatea ta. îţi mulţumesc că îmi acorzi mai mult timp să citesc vara, când ştrandurile sunt închise.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a fi cu el.

dragă marţi,
îţi mulţumesc că îmi aduci episoade noi din one tree hill şi gossip girl; mi-aş dori ca fiecare zi să fie marţi, pentru că tu îmi aduci un zâmbet pe faţă de fiecare dată când urmăresc aceste minunate seriale. îţi mulţumesc că eşti ziua în care am cele mai uşoare ore la şcoală; toate sunt plictisitoare, şi asta e amuzant, într-un fel foarte ciudat. îţi mulţumesc că eşti ziua în care mi-am cumpărat prima carte din banii mei; i-am primit ca bursă de merit la şcoală, iar asta înseamnă atât de mult pentru mine. îţi mulţumesc că eşti ziua în care s-a născut surioara mea, chiar dacă aş iubi-o la fel de mult, indiferent în ce zi s-a născut.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a vorbi cu el.

dragă miercuri,
îţi mulţumesc că îmi aduci emisiunea care îmi place atât de mult, what not to wear. îţi mulţumesc că eşti ziua în care mi-am început cartea, chiar dacă nu ştiu când, sau dacă, o voi termina.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a-l săruta.

dragă joi,
îţi mulţumesc că eşti ziua în care m-am născut; te iubesc pentru că ai fost acolo când am venit în această lume ciudată. îţi mulţumesc că îmi aduci episoade noi din csi: new york şi the beautiful life. îţi mulţumesc că eşti ziua în care m-am mutat în apartamentul meu, în 2004. îţi mulţumesc că eşti ziua în care l-am cunoscut pe el, cea mai importantă prezenţă din viaţa mea. îţi mulţumesc că eşti ziua în care am scris asta.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a-l îmbrăţişa.

dragă vineri,
îţi mulţumesc că eşti ziua în care am scris prima mea poezie, chiar dacă a fost dedicată cuiva care nu merita; îmi pare rău, ştiu că nu meriţi asta. îţi mulţumesc că închei mereu săptămâna de şcoală; acesta este un sentiment atât de plăcut. îţi mulţumesc că eşti ziua în care m-am îndrăgostit irevocabil de mcfly, în 2006. îţi mulţumesc că eşti ziua în care mi-am găsit rochia perfectă pentru majorat.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a-l respecta.

dragă sâmbătă,
îţi mulţumesc că eşti ziua în care l-am sărutat pentru prima oară, ceva ce nu voi uita niciodată. îţi mulţumesc că eşti ziua în care ne-am spus prima oară că ne iubim, ceea ce sper că nu se va schimba niciodată. îţi mulţumesc că eşti ziua în care dorm cel mai mult; pur şi simplu simt că am nevoie de somn de fiecare dată când vii, şi îmi cer scuze că te irosesc aşa.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a-l preţui.

dragă duminică,
îţi mulţumesc că eşti finalul perfect pentru fiecare săptămână, chiar dacă, uneori, am nevoie de acel sentiment de vineri, din nou. îţi mulţumesc că îmi permiţi să mă odihnesc încă o zi, înainte ca şcoala să înceapă.
îţi mulţumesc că îmi oferi prilejul de a-l iubi.

--
versiunea în limba engleză: aici