jumătatea mea

ştii că te caut, dar nici măcar eu nu sunt sigură daca te voi găsi vreodată.

îmi petrec zilele privind diferiţii ochi care trec pe langă mine, dar toţi au forma nepotrivită, sau sunt puţin prea gri, în comparaţie cu verdele pe care ştiu ca îl vei avea tu. toţi au prea multe riduri, deoarece s-au încruntat prea mult şi sunt puţin prea roşii de la prea mult alcool, când ştiu că tu vei avea măcar o idee de moderaţie. toţi sunt nepotriviţi, pentru că nu sunt ai tăi.

şi îmi petrec nopţile ascultând diferitele râsete, dar toate sunt prea groase, sau prea subţiri, în comparaţie cu râsul tău melodios. toate sunt puţin false, deoarece nu consideră viaţa ca fiind amuzantă şi sunt puţin prea gălăgioase, când ştiu că tu vei râde sincer. urechile îmi vor sângera pâna în clipa în care voi auzi râsul tau perfect.

nu vezi că m-am plictisit deja de toate copiile tale nedrepte? aştept să te găsesc cântând la chitară într-un parc, sau bând whisky cu cola pe o terasă sau cumpărând un ziar pe care apoi să îl pui în buzunarul din spate al blugilor. încerc să adulmec, să te vânez, să am răbdare şi să aştept ca tu să prinzi momeala.

dar nu vezi? sunt orice altceva, dar nu răbdătoare.
ma plictisesc aşteptându-te.

watch the stars and think of me

i wish i could smell
your perfume
and think of home,
because that’s what
you remind me about.

i wish i could look
into your eyes
and get lost in them,
like i did
the first time we talked.

i wish i could see
your smile
and hear your laugh,
or just see your face
and caress it.

i wish i could hug
you,
because there’s no other way
i’d spend my days
than lost in your arms.

i wish i could kiss
your lips
and forget how to breathe,
like it happened every time
you leaned over and kissed me.

but you’re not here anymore.
i can’t smell your perfume,
or get lost into your eyes,
or see your smile,
or be hugged by you,
or taste your lips.

you’re far and i miss you
and i just wish you were here for a moment.
you’re gone and i haven’t even got the chance
to say goodbye and i just hope
i’ll see you again someday.

but, for now, please
go look out your window
and know that
we’re watching the exact same stars.

bravo hrvatska !

CUNOSC UN CAMPION EUROPEAN !

---

deci da... echipa nationala a croatiei tocmai a invins nationala italiei in finala campionatului european de polo de la zagreb, 2010. iar eu sunt extrem de fericita, (de aeriana) si de mandra ca il cunosc pe maro jokovic, marcatorul unuia dintre cele mai frumoase goluri ale turneului.
si nu, nu mi-am schimbat nationalitatea, sunt tot romanca; dar nationala croatiei face intradevar suporterii acestei echipe mandri. fericiti. (nu si aerieni, that's just me.)

anyway... bravo maro jokovic, bravo josip pavic, bravo hrvatska !!