tras de mi

tras de mi
una guitarra y mi niñez
la escuela y mi primera vez
amigos q no he vuelto a ver
se van quedando tras de mi
un cigarrillo, una cancion
las fotos de un primer amor
recuerdos en mi habitacion
se van quedando tras de mi

---

sau, pentru cei care nu se descurca cu limba spaniola...

în urma mea
o chitară şi copilăria mea,
şcoala şi prima oară,
prieteni pe care nu îi voi mai vedea
vor rămâne în urma mea.
o ţigară, un cântec,
fotografiile primei iubiri,
amintirile din camera mea
vor rămâne în urma mea.

---

(şi da, chiar sunt versuri din rbd.) dar e trist... îmi era player-ul pe shuffle şi, când a ajuns piesa la refren, m-a apucat melancolia. asta s-a întâmplat cam mult în ultima vreme, dar niciodată ca şi acum...
câţi dintre noi nu plecăm la facultăţi în alte oraşe şi lăsăm în urmă prieteni, amintiri, vise... adolescenţa?
nu cred că trebuie să vă descriu sentimentul pustiitor ce mă încearcă atunci când realizez că, dacă intru la facultate în cluj, voi lăsa în urmă cel mai bun prieten, gaşca de prieteni, persoane pe care abia le-am cunoscut - dar care deja îmi sunt dragi, locul în care am fost sărutată pentru prima oară, strada pe care mi s-a spus primul "te iubesc", malul pe care mă plimbam ascultând muzică, lords-ul, pizzeria don giovanni, fotografii, o mulţime de amintiri, şi... parcă nu mai vreau să plec.
dar voi cunoaşte acolo alte persoane care îmi vor deveni dragi, mă voi plimba pe alt mal - ascultând aceeaşi muzică la aceleaşi căşti, voi găsi un alt pub pe care să il îndrăgesc, şi mi se va spune "te iubesc" pe altă stradă. voi fi bine...