am putea prinde stele căzătoare

nu am văzut niciodată o stea căzătoare.

m-am întins pe iarbă prea verde, prea târziu în noapte, privind cerul plin de lumini strălucitoare, aşteptând ca una dintre ele să cadă. să o văd licărind şi căzând şi murind înaintea ochilor mei, doar pentru a-mi putea pune dorinţa.

doar pentru a-mi putea dori ca la kilometri depărtare tu să îţi foloseşti dorinţa pentru mine.

doar pentru a-mi dori ca, într-o zi, să nu fiu nevoită să stau afară în aerul prea rece fără destule haine care să mă încălzească, iar frigul să îmi pătrundă în oase.

doar pentru a-mi dori ca într-o zi tu să fii destul de aproape încât să ştiu din ce eşti făcut şi să îmi sufli lumină pe piele, buzele tale lipindu-se de ale mele, iar eu să ştiu în sfârşit cum e să simt căldură.

dar nu am văzut niciodată o stea căzătoare.

…

nu am zburat niciodată cum ţi-ai dorit tu.

m-am împiedicat. am căzut. nu mi-am recâştigat niciodată echilibrul. dar am trecut de partea în care ar trebui să fiu ocupată uitându-te pe tine, sunt încă aici. picioarele îmi sunt prea aproape de margine şi ochii mei îi privesc pe ai tăi, în loc să privească pământul. iar eu mă gândesc că asta ar putea să fie bine.

pentru că, într-o zi, eu aş putea fi în braţele tale, uitând cum era să fiu doar eu, fără tine.

pentru că, în şapte luni de acum, mi-aş putea pierde degetele în părul tău şi respiraţia când tu apari. m-aş putea pierde într-un fel în care să nu îmi doresc niciodată să fiu găsită.

pentru că, într-un an de acum, am putea sta întinşi sub semne, fără să fim atenţi încontro ne spun să mergem. aş putea învăţa să nu mai aştept ciocnirea, mirosul de sânge pe asfalt. oase rupte. şi inimi sfâşiate. aş putea avea încredere în tine.

dar nu am zburat niciodată cum ţi-ai dorit tu.

…

nu mi-am pus niciodată o dorinţă care speram să se împlinească.

dar, într-o zi, vom sta întinşi unul lângă altul, înfăşuraţi în prea multe pături, cu un tavan plin de stele întinse deasupra noastră, încât să ne desenăm propria constelaţie şi eu să nu mai fiu nevoită să îmi pun dorinţe.

din moment ce tot ce mi-aş putea dori putem face să devină realitate.

din moment ce, mai curând decât mi-aş imagina, noi am putea fi oriunde ne dorim, cu o întreagă lume desenată cu cretă înaintea ochilor noştri şi cu degetele scufundate într-un mozaic de culori. tu ai fi îndeajuns de aproape încât să îţi pot prinde mâna şi să îţi descriu fiecare umbră şi nuanţă în şoapte şi întreaga lume ar putea fi a noastră.

din moment ce, în noaptea precedentă, am stat trează cu mult după ce ar fi trebuit să dorm, gândindu-mă cum sunetul vocii tale îmi face inima să tresară. eşti un dezastru natural ce mă lasă distrusă şi fără respiraţie. eşti total neaşteptat şi eu vreau să fiu ruptă în bucăţi, să îmi lipsească o parte din mine pentru a-ţi face loc ţie.

dar nu mi-am pus niciodată o dorinţă care speram să se împlinească.

dar poate că, de data asta, te doresc pe tine...