ghidează-mă acasă

m-ai găsit sângerând pe marginea drumului.

m-ai găsit scuipând moartea şi înecându-mă cu viaţa, lăsând realitatea să îşi arunce degetele violente înspre gâtul meu, ucigând rămăşiţele încrederii mele. m-ai găsit tremurând pe asfalt şi mişcând întreaga stradă, coloana mişcându-mi-se precum o carte veche. m-ai găsit ca fiind o victimă a propriei mele imaginaţii, dorinţele mele manipulându-mi nervii precum o vioară ce cântă doar la înmormântări. eram jumătate trează şi jumătate conştientă şi jumătate ceva ce nici nu pot numi; tu erai copleşit.

trei zile mai târziu, iar eu eram bandajată cu buze catifelate. gustam laptele speranţei tale vindecătoare şi mierea răbdării tale. am fost vindecată de buzele tale reci presate pe fruntea mea caldă, dar eram încă speriată. mă trezeam în sudori reci, dorindu-mi să alerg pe străzi întunecate. mă enervam când încercai să mă calmezi şi explodam la fiecare contact. am fost dezlegată de neîncrederea mea şi de propriul meu trecut. am luat bucăţile pe care tu tocmai le lipiseşi împreună şi le-am aruncat în aer; tu nu ai spus nimic, doar ai luat-o de la capăt.

cinci săruturi şi jumătate după asta, iar tu mă învăţai cum să pronunţ încredere. mă lăsai să îmi păstrez inima, deoarece nu eram pregătită să renunţ la ea atât de repede, dar o preţuiai la fel de mult. mă ţineai aproape şi mă menţineai întreagă şi ţineai demonii la distanţă. îmi spuneai lucruri pe care le consideram minciuni, precum "eşti frumoasă" şi "meriţi asta" până când repetarea a devenit un puls de care eram dependentă. mi-ai prins mâna zgâriată şi mi-ai sărutat pumnul rănit, mi-ai spus că nu trebuie să continui să mă lupt dacă nu vreau, dar tu erai destul de puternic încât să rezişti fiecărei lovituri pe care o aruncam de frică. îmi scăldam piciorul în ape liniştite; tu doar ai respirat adânc şi ai aşteptat.

astăzi m-am trezit şi ţi-am simţit respiraţia caldă pe gâtul meu. adevărurile tale erau scrijelite în limbi necunoscute pe inima mea. mi-am forţat sistemul nervos şi mi-am repornit încrederea în magie, când tu mi-ai cântat balade sub soarele primăverii. mi-ai mângâiat părul şi mi-ai descâlcit nodurile, mi-ai spus că sunt frumoasă chiar şi când sunt rănită, dar că preferai să mă vezi fericită. ai atins cu două degete cicatricea de pe spatele meu, ţi-ai lipit buzele de obrazul meu şi ai respirat trei cuvinte pe pielea mea: "sunt al tău."

tu eşti un far; sunt acasă.